Microsoft BOB – De ce cel mai user friendly sistem de operare nu a avut succes

Distribuie daca iti place articolul

Toată lumea a auzit de Microsoft. Compania este cunoscută la nivel global pentru suita sa de aplicații pentru productivitate Office și pentru sistemul său ubicuu de operare, Windows. Windows este cel mai răspândit sistem de operare pentru calculatoare, fiind instalat pe 88% sau pe 79% din calculatoare, depinde care este sursa de informare (Net Applications sau Stat Counter).

Oh well, Până și companiile de talia lui Microsoft o mai iau pe arătură din când în când. E anul 1995 și Microsoft se pregătește de lansarea unui nou produs software care să schimbe complet lumea sistemelor de operare… Dacă vă gândiți la Windows 95 să știți că greșiți. E vorba de Microsoft BOB. Înainte de lansearea din luna august a lui Windows 95, Microsoft a lansat pe 10 martie un produs destinat acomodării utilizatorilor cu interfața austeră a lui Windows. Programul a fost destinat să ofere o interfață mai ușor de utilizat pentru sistemele de operare Windows 3.1x, Windows 95 și Windows NT, înlocuind Managerul de programe Windows.

Bob trebuia să fie familiar, prietenos și să nu intimideze. A fost conceput ca o ”casă”, cu ”camere” unde utilizatorii puteau interacționa cu obiecte familiare – decorațiuni, obiecte casnice și mobilier – care sunt de fapt aplicații și programe. BOB reprezenta un crossover între un joc și un sistem de operare. BOB făcea parte din colecția Microsoft Home, o serie de programe și produse axate pe tehnologia multimedia de la începutul anilor ’90. În concluzie, BOB era un program de productivitate care suplinea interfața clasică Windows, interfața cu utilizatorul fiind concepută pentru a simplifica experiența de navigație pentru cei care nu erau prea experimentați în folosirea computerului. Programul te lasă să customizezi camerele cu obiecte casnice – programe. Utilizatorul poate adăuga sau elimina camere din casă și poate schimba destinațiile fiecărei uși. Fiecare cameră putea să fie decorată în funcție de preferințele utilizatorului. Utilizatorul poate, de asemenea, să adauge comenzi rapide la programele existente deja pe computerul său în interiorul noii interfețe. De asemenea, aplicația este plină de multe programe de productivitate, de exemplu procesor de text, adress book, calendar, aplicații financiare, de enterteinment sau educaționale, destinate copiilor. În plus, Microsoft oferea exclusiv pentru Bob un program cu ajutorul căruia puteai crea felictări, Great Greetings. Probabil o ocupație comună în anii aceia, nu știu.

Bob oferă “Asistenți”, caractere de desene animate destinate să ajute utilizatorul să navigheze în casa virtuală sau să efectueze sarcini în interfața principală sau în cadrul aplicațiilor încorporate. Dintre asistenți, cel mai ”faimos” este câinele Rover, care a fost inclus în programe Microsoft lansate ulterior, precum Windows XP.
Microsoft și-a pus mari speranțe în această interfață. Proaspăta soție a lui Bill Gates, Melinda, a fost manager de marketing pentru Bob. Gurile rele spun că mascota Bob, un smiley face galben cu ochelari ar fi chiar Bill Gates. Bill a avut o încredere deplină în Bob. De fapt, nu în Bob ca program, ci ceea ce credea Gates că Bob reprezintă, și anume, evoluția logică a interfeței sistemelor de operare viitoare. Gates a stipulat că viitoarele PC-uri vor abandona interacțiunea clasică cu un desktop virtual bazat pe grafică și se vor axa pe interacțiunea socială cu utilizatorul cu ajutorul unor asistenți virtuali care să înțeleagă, compileze și să răspundă adecvat cerințelor utilizatorului. Nu știu ce părere aveți voi, dar îmi pare că aud de AI.

Bob a fost conceput de un cercetător de la Microsoft, Karen Fries iar designul a fost implementat de profesorii de la Universitatea Stanford, Clifford Nass și Byron Reeves. Microsoft a văzut în Bob viitorul sistemelor de operare, în care utilizatorul este ajutat, atât vizual, cât și auditiv de asistenți personali care să îi învețe obiceiurile pe măsură ce acesta interacționa mai mult cu ei. Vi se pare cunoscut?

Dacă Microsoft a crezut că Bob este un produs care să schimbe paradigma computerelor de la mijlocul anilor 90, ei bine, analiștii și alți oameni specializați în tehnologie nu au fost de aceiași părere. Produsul a fost criticat pentru stilul pueril, ca pentru copii mici. Utilizatorii de computere – chiar și începătorii – au ajuns, pe la mijlocul anilor 90, să se obișnuiască cu metafora desktopului, promovată timp de cel puțin 10 ani de Microsoft și Apple, fără să mai aibă nevoie de ”substituenți” sau ”adjuvanți” care să îi introducă în lumea computerului. Utilizatorii se obișnuiseră cu interfața abstractă și cu structura sistemului de operare Windows. Oamenii nu mai aveau nevoie, sau încă nu știau că au nevoie de asistenți care să îi îndrume în interacțiunea cu software-ul. Produsul a fost un pic anacronic aș zice.

Un alt aspect primit negativ de comunitatea tehnologică a fost prețul. Bob costa 100 de dolari, dar majoritatea oamenilor a fost de părere că produsul nu valora atâta cât a zis Microsoft, și nu oferea atât de multe pentru suma respectivă. În aceeași notă, produsul a fost prezentat în stare beta, nefiind terminat corespunzător. Dar prețul nu a fost principala problemă a lui Bob. Pentru a rula, programul avea nevoie de resurse care atunci erau văzute ca fiind prea ridicate pentru media utilizator de computere casnice. Ca să învețe tainele sistemului de operare, un utilizator novice avea nevoie de un hardware puternic: procesor 486, 30 MB de spațiu pe HDD și, marea problemă, 8 MB de RAM.
O greșeală de marketing a costat-o pe Microsoft o mare proporție din succesul de care Bob nu a avut parte. A dat programul spre recenzori înainte de lansarea oficială din martie 1995. Feedback-ul acestora a fost extrem de negativ. În 1996 compania l-a ”eutanasiat” pe Bob.

Dar care au fost motivele acestui eșec răsunător? Programul a fost conceput de cercetători, care, oricât de la modă ar fi fost, tot geeks erau la bază. Asistenții personali, folosiți frecvent, deveneau iritanți, chiar dacă îi schimbai între ei, aveau practic aceleași funcții limitate. Și mai erau concepuți ca niște personaje de desene animate pentru copii. Bob cerea mult prea multe resurse hardware pentru a funcționa decât era normal în 1995 ( ca și Windows Vista în 2007). Bob nu a avut un manual de utilizare – deoarece Microsoft a considerat că utilizatorul va lucra natural în acest mediu casnic – deci, mulți din care l-au folosit nu au știut că programul are aplicații de scris texte sau un client de e-mail. În plus, Bob a fost lansat doar cu câteva luni înainte de faimosul Windows 95, care era infinit mai simplu de folosit decât Windows 3.1, destinația inițială a lui Bob, astfel principala funcție a lui Bob a fost redusă la zero.
Din acest program au ieșit mai multe produse conexe: asistenții personali din Microsoft Office 97-2003 (Clippit și Rover, printre alții), și fontul Comic Sans (a fost conceput special pentru Bob, dar nu a fost folosit).

Lasă un răspuns